marți, 26 iulie 2016

Cum am ajuns Eu, să-ţi scriu ...


De curând m-am decis, să mă descriu,
Cum am ajuns Eu, să-ţi scriu ...
Prin voinţa divină a Lui Dumnezeu,
De a mă ridica în prezenţa, EuLui meu.

În Paraclisul Maicii Domnului, am insistat,
Chiar dacă nu ştiam că-i adevărat ...
Din cerul ce, totul se cronometrează,
Ce faci în această viaţă? Inima-ţi vibrează?

Cu toată elita Domnului, îngerească,
Prin gândul meu, să poposească ...

Nu credeam nimic din toate, astea,
Mirarea mi-a fost, cât de mare-i, oastea
Lui Dumnezeu, şi-a cerului albastru,
Ce ne privesc de secole, milenii, la un astru
Numit Pământ, planeta liberului cuvânt!

Mai sunt şi altele, de adăugat ...
Acum, vă las cu bine, că s-a înnoptat,
Şi mâine de-o fi, aşa senin, pe-afară,
Voi continua cu-o altă poezie, în finală –

Cum am ajuns Eu, să-ţi scriu ...
Acum, în aceste timpuri, să mă descriu!


Pe curând!



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu