DOI CĂLĂTORI PRIN PLOAIE

                     Stau în ploaie și te privesc,

                     Cum și aripi îți mai cresc,

                     Pe un timp cu o furtună,

                     Vremea nu este prea bună.

                     Și mai stai pe lângă mine,

                     Să nu fiu plouată, bine,

                     O inimă, eu îți dăruiesc,

                     În dar să te-împlinesc.

                     Fie toamnă și chiar vară,

                     Tu pe ploaie de coboară,

                     Două inimi se privesc,

                     Jumătățile se și unesc.

                     Și te rog să mai cobori,

                     Și pe cerul fără nori,

                     Cu mult soare pe sub flori,

                     În zbor să fim doi călători !

 AUTOR  Suzi Mirea