ÎN NOAPTEA DINTRE ANI

Afară e-înorat, nu plouă, nici nu ninge,

Doar un vânt călduț de Iarnă mă atinge,

Frunzele din vară pe jos sunt scuturate,

Numai bradul este verde în fraternitate.

Trăiesc ultima Zi – În norul de Toamnă-Iarnă

Dorințele se lansează în lumină,

Nu! și-n norul din această lună,

Un pic de răbdare să mai avem,

Un anotimp de vis, să ne creăm.

Când Anul sfârșește și, catargul și-l coboară,

Să-i facă loc Noului An din această Iarnă,

Ca-ntr-un vis, și-ntr-o noapte stelară,

Refugiați să fim, într-o bucurie totală.

Cu Fericire, Vise și Finanțe,

În noaptea dintre ani, mari speranțe,

Pentru anul, ce se pregătește să vină,

Multă Iubire, Pace, în Lumină!!!

LA MULȚI ANI! * 2016  * LA MULȚI ANI! 

Autor Suzi Mirea

CE MÂNDRUȚĂ ARE MOȘUL

Vara s-a cam dus,

Toamna e pe plus,

Ploaia bate în fereastră,

O zăpad-atinge-o creastă.

Și pe munte îl îmbracă,

Într-o haină elegantă,

Nici brazii, nu se-arată,

În verdele, ce îl poartă.

Câmpul e brăzdat în flori,

Fără miile de culori,

Steluțe argintii, dansează,

Tot câmpul, albul, îl invadează.

Și pe stradă și în curte,

Neaua vine pe sub munte,

Numai crivățul ce-o bate,

Viscolind-o-n altă parte.

Iarna-i tare îndrăgită,

În cadouri, e făurită,

Și cu Moșul Nicolae,

În ghetuțe, e hărmălaie.

De bomboane și ciocolate,

Pentru mame, copii,nepoate,

După aceea Moș Gerilă,

Poposește și-ntr-o vilă.

Pe la Muntele Cocoșul,

O vizită venită, de la Moșul,

Un flăcău primi o floare,

Chiar dacă-i zăpadă mare.

Moșul, o aduse cu săniuța,

Și plângea de udă batistuța,

Că-l pierduse pe făt-frumos,

Pe pârtie, pe deal în jos.

La gândul nou, de Anul Nou,

Primise-n dar, un alt fecior, cadou,

Și băiatul, cel cu viluța,

Se lăudă în tot satul, cu a sa mândruța!

Și în Seara de Ajun,

Sub Pomul de Crăciun,

Se lăsă, o liniște deplină,

Când magicul apare,

Ca o Lumină!

Din Cer de undeva – Se lăsă pe Inima amândurora!!!!

Autor Suzi Mirea

FLACĂRA ÎNĂLȚĂRII

Flacăra Olimpică,

Ea, se și amplifică,

Pe cărări neobosite,

Trece și se aprinde.

Nu e, o justificare,

Că Ea, nu are căutare,

Acum coboară pe Pământ,

Dintr-un salt vine c-un vânt.

Focul sacru din cer coboară,

Peste noi ca, O Flacără comoară,

Și se-ntinde prin toată Terra,

Să purifice toată atmosfera!!!

Autor Suzi Mirea

ÎN MEMORIAL

Toate versurile mele sunt din lumină,

Așternute-n grabă, pe o lună plină,

În farmecul de-afară, între stele scânteietoare,

Și în casă unde, o femeie scrie memoriale.

De la o vârstă nu-i mai pasă, ce-i rezistă,

În viața sa de, o femeie pacifistă,

Scrie, cântă, iar supărarea nu-i pe listă,

A făcut legământ, că rămâne destinsă.

La viața asta, fie bună, fie rea,

Nu-i un sentiment de viață grea,

Mergem în cursul râului, ca o apă lină,

Când n-o tulburi, și n-o-ntreți cu a ta vină.

Viața este tot timpul, în desfășurare,

Depinde cum ți-o creezi, și nu la întâmplare,

Fii vesel, și sufletul să-ți fie bun, acum,

Când viața îți surâde, nu te da din al tău drum.

Lasă-te în vântul de acum - 

Că știu EU, cum să te îndrum!

Autor Suzi Mirea

FRUCTUL INTERZIS

Nu te duce la fructul interzis,

Numai dacă EU, Dumnezeu ţi-am zis,

Şi dacă, ar fi fost, să nu te fi întins,

După mărul, zâmbindu-ţi, ţi-a promis,

Acum n-ai mai fi, cu lacrimi, într-un plâns,

După viaţa cea frumoasă, din paradis!

Ce-i duci dorul şi mă rogi mereu,

Să cobor la tine EU, un Dumnezeu,

O scânteie de lumină, pe inima-i atinsă,

Aşa cum te-am creat, de-o iubire necuprinsă,

În trup şi suflet, să fie veşnic aprinsă!

Autor Suzi Mirea

NOSTALGIE DE TOAMNĂ

Trăiesc o nostalgie de cald, afară,

Când iarna întârzie să mai apară,

Pe un fundal cu frunze mari şi moarte,

Căzând pe lângă mine, în grab’ aliniate.

Trăiesc o nostalgie de toamnă călduroasă,

Să mai stau pe gânduri la o terasă,

Să mai privesc un trandafir, veştejit,

Cum se-apleacă-n ceaţa grea, ce s-a ivit…

Ce caută, razele soarelui să mai revină,

În câmpul cu flori de toamnă aurie,

Cu multele culori găsite şi prin vie,

La cules de struguri, într-o toamnă târzie!

Autor Suzi Mirea

POEME DE TOAMNĂ

FRUNZĂ GĂLBUIE, ÎN TOAMNĂ TÂRZIE

CERUL DE TOAMNĂ

POMII ÎN TOAMNĂ

ROADELE STEJARULUI

NOIEMBRIE

CÂND TOAMNA VA SOSI

DIN CERUL PLÂNGÂND

MAMA TOAMNĂ

OCTOMBRIE

MESAGER AL SOARELUI

Am atras tot soarele de pe cer,

Într-o zi de Toamnă, plină de un ger,

Eu ce sunt, un fel de înger,

M-a cuprins dorinţa, de-a fi mesager.

Al cui? Bineînţeles al Soarelui!

Totul era învăluit în mister,

Mă lăsai purtată şi învăluită de el,

În razele lui călduţe, de pe cer.

Îmi transmise, că-şi ia, o mică vacanţă,

În căldura mare de la suprafaţă,

Că vine drăguţa Iarnă, şi ne încalţă,

Cu cizme albe, ca de gheaţă.

Îmi spuse:

- Iar eu plec în ţări îndepărtate,

Pe la Ecuador şi prin alte state,

Şi-n Primăvară când voi reveni,

C-un dor nebun eu, vă voi privi.

Puterea mea e cu mult mai mare,

Voi copiii mei, mă căuţaţi cu ardoare,

În zilele cu ger cumplit, ce greu se risip,

Şi-atunci când voi staţi pe caldul nisip.

Când razele mele, vă încălzesc prea tare,

În codru vă aflaţi, şi la răcoare,

Că omu-i plăpând, se fereşte şi d-un vânt,

Şi de ploaia, ce hrăneşte al tău pământ!

Autor Suzi Mirea

Din categoria Soare

MĂREȚIA ESTE-N SOARE

MARELE SOARE CENTRAL

LACRIMĂ DIN SOARE

FRUNZĂ GĂLBUIE, ÎN TOAMNĂ TÂRZIE

Frunză gălbuie, în Toamnă târzie,

Căzută pe asfalt, şi-ntr-o vie,

Moartă şi puţin uscată,

Pământul acoperit cu mantie roşcată.

Frunză gălbuie, în Toamnă târzie,

Zboară frunzăriş, prin vântul ce-te-adie,

Noaptea, şi în ploaie, şi pe ceaţă,

Pomii-s dezbrăcaţi, vremea rece se coboară.

Frunză gălbuie, în Toamnă târzie,

Copacii-s dezgoliţi, de-a sa mantie,

Că Iarna te cuprinde, gol şi fără frunze,

Tu-i rezişti mereu, în gerul ce se-nfurie!

Autor Suzi Mirea

ÎN HALLOWEENUL ROMÂNESC

În halloween de sărbătoare,

O mare ţară exportatoare,

De dovlecei cu faţa zâmbitoare,

Ne învăluie, în misterul ţării americane.

Datina cu dovlece(a)lul,

A tranversat întreg oceanul,

Ajuns în plaiul românesc, pe şest,

L-a întrecut pe Dracula, şi nu-l detest.

În casa lui de, Castel Bran,

Îl întrece pe americanul halloweean,

El este Vlad Ţepeş, româneanu,

Şi nu se dă pe-o regie, de-a lui americanu.

Şi nu se lasă învăluit,

În misterul de om ipocrit,

În dreptate s-a străduit,

Pe toti pământenii, i-a uimit.

În istorie s-a scris multe,

Să ocoleşti ţeapa lui, cu vârfuri mărunte,

Şi-un gospodar vrednic de casa lui,

Nu-i fi frică de sabia lui Tepeş, cu un cui!  

Autor Suzi Mirea

CERUL DE TOAMNĂ

Cerul în miniatură de Toamnă,

Iese în decor înainte de Iarnă,

Soarele răzbate mai greu,

Pe cerul cu mult bleu!

În inimi să primim razele lui,

Înainte de venirea fulgului,

Ce nu se mai lasă zărit,

Prin gerul,

 ce-ngheaţă aerul cumplit!

Autor Suzi Mirea

ÎN DESTINUL CE VINE

Cum sunt Eu ...

Scrie mult şi e pacifistă,

Nu mai vrea să fie tristă,

Un mesaj prin al meu gând,

Se strecură prin mine, nevrând.

Scrie mult şi nu-i artistă,

Nici scriitor la o revistă,

Şi are credinţă în Dumnezeu,

Că va fi pusă, pe locul său.

În Şcoala Misterelor s-a cerut,

Când speranţa murise de mult,

Acum ea scrie şi nu se lasă,

Într-un gând...ce-i flutură prin faţă.

Scrie mult, se descoperă pe sine,

Până în adâncul fiinţei divine,

Cu voia Dumnezeului din mine,

Mă las purtată, în destinul ce vine!

Autor Suzi Mirea

CELEBREZ VIAŢA

Celebrez viaţa în fiecare zi,

Ca un Dar de la Dumnezeu,

În mână o ceaşcă de ceai să ţii,

Vara ce plantele cresc mereu.

Natura cu noi e darnică,

În legume, flori e harnică,

Numai noi să le cinstim,

La fiecare masă să le dorim.

Că n-am fost trimişi pe pământ,

Numai în necaz şi tot suspinând,

Alegerea ţine de al tău cuvânt,

Trăieşte acum, nu zadarnic căutând.

Că vremea trece … nici tu nu mai ştii,

Care ţi-e menirea şi, când o să mai vii,

Din nou la lecţii, şi-ntr-o altă viaţă,

Spunând mereu, că te ţii de-o aţă.

Dumnezeu te-a creat dupa chipul Lui,

Ţi-a dat şi înfăţişarea omului,

A pus în tine şi Duhul Sfânt,

Numai vrednic să fii, pe acest Pământ.

Toate darurile din Tată, îţi aparţin,

Şi chipul tău pe care, ţi-l închini,

Ca El, să te aibă în pază din plin,

Cu respect în faţa Lui, să te înclini!

Autor Suzi Mirea

INIMĂ DE TRANDAFIR

Inimă, 
Boboc de trandafir,

Te-ai trezit ieşit pe fir,

Natura, aşa te-a vrut,

În petale ai crescut!

Un boboc deosebit,

Dintr-un trandafir pitic,

A ieşit la soare-un pic,

Şi e tare necăjit!

 Să-l culeagă-o domnişoară,

Şi să-l pună la inimioară,

Cu dragoste de-l înconjoară,

Iubit să fie întâia oară!

Sau să-l pună la ureche,

Un trandafir fără pereche,

Se mândreşte cu a lui formă,

O inimă prea uniformă!

AUTOR  Suzi Mirea